Episcopul Varlaam al Husilor s-a gandit sa construiasca o resedinta episcopala pentru refugiul din calea navalitorilor care pradau Husiul. casa si documentele au fost distruse de tatari. Intre 1690-1692 a ridicat biserics pe un teren cumparat de el. In 1756 Episcopul Inochentie a adaugat pridvorul inchis si in 1766 a facut catapeteasma.
Inca din vremea lui Stefan cel Mare, in incinta actualei manastiri a existat o biserica din lemn, inconjurata cu ziduri de piatra. Mai tarziu, boierii Carp si Tautu, certandu-se pentru hotarul dintre mosiile lor, au stricat biserica, hotarul trecand chiar prin mijlocul ei. Zidurile de piatra ale incinteiau fost duse la conacul lui Carp, in Tibanesti-Iasi, unde pot fi vazute si astazi. In perioada monahala de aici, calugarii si-au construit o biserica de lemn mai jos, acolo unde s-a format asezarea cu acelasi nume.
Biserica de lemn exista si astazi, renovata si cu temelia intarita din beton. In 1959 s-a ridicat pe Dealul Cetatii o nonua biserica, in al carei altar se afla Sfanta Masa a vechii biserici demolate. Biserica a fost sfintita abia in 1970. A functionat ca biserica de mir cu slujbe numai la marile sarbatori. In 1993 Arhiepiscopia Iasilor a reinfiintat manastirea Cetatea Dagata, cu obste de calugari
Prima biserica manastirii a fost construita in 1787de marele vornic ioan Sturdza.Actuala biserica a fost construita de logofatul Dimitrie Sturdza in anii 1821-1823. La 1841 au fost aduse in biserica moastele a sase sfinti Apostoli. IN timpulo primului razboi mondial, la 10 noi 1917, Maria C. Sturdza a ridicat bunurile bisericesti si le-a dus la palat. Au fost restituite bisericii in 1931. Viata monahala a durat pana la aparitia decretului comunist 410/1959, cand manastirea a fost desfiintata. La initiativa Arhiepiscopului iasului manastirea a fost reinfiintata in 1994, avand obste de maici
A fost construit ca schit in 1828, de familia Floroaia. Intre anii 1828 si 1944 schitul a slujit si drept parohie pentru satele Soldana si Buhaieni. A fost distrus partial in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Prin contributia credinciosilor, a fost renovat si redat cultului la 26 oct 1948. Viata monahala a durat pana in 1961, fiind inchis in urma decretului 410/1959, nemaiocupandu-se nimeni de intretinerea lui, a ajuns in stare de degradare. Asezamantul a fost reinfiintat dupa 1990
Grigore Ghica, domnul Moldovei, afland de existenta asezarii calugarilor din dealul Socolei, a trimis mesteri si materiale din satul Pietrarie, ridicand in 1732 un schit din piatra si lemn. In anul 1754 Grigore Ghica Voda, ii ajuta pe calugarii Sihastriei sa inalte din piatra acestr schit, care incepea a se darama.
Primul asezamant monahal de aici este cunoscut ca datand din anul 1415. Traditia spune ca alaiul care transporta moasele Sfantului Ioan cel Nou (in 1402( spre Suceava, pentru a fi depuse in biserica mirauti, in drumul lor au poposit in acest loc. Probabil ca acesta a fost si motivul ridicarii unui schit aici, dupa cativa ani, dar in timp a disparut. A fost ctitorit din nou intre 1908-1910, in valea Cozmanei din apropierea poienii Vladiceni. Din pricina exploziei depozitului de munitie din apropiere, in 1918, schitul a fost distrus.In 1928 s-a ridicat o noua biserica, care a fost grav avariata in timpul razboiului din 1914-1915, a fost renovata dupa razboi. In perioada ateista de trista amintire a fost folosita ca depozit pentru diverse materiale de constructii, si fiind complet neglijata s-a daramat.
Episcopul Vicar Calinic Botoseanu a inita reinfiintarea manastirii. In anul 1997 a fost ridicata la ropsu biserica din zid de caramida, de mari dimensiuni
Primul document scris despre Bals dateaza din 1766, cand a luat fiinta prima manastire de calugari, ctitor fiind Grigore Bals. In urma unui conflict de hotar intre manastire si satratul Aslan, aceasta a dat foc manastirii. De atunci si pana in 1819 nu mai sunt documente scrise despre manastire.
Biserica a fost zidita in 1496 ca biserica de mir, primul ctitor fiind Stefan cel Mare. In urma mai multor donatii biserica Sfantul Nicolae devine manastire de calugari.
Pe dealul Manastirii a fost in trecutul indepartat manastirea Bogdanesti, infiintata in 1359 de Bogdan Voda. A fost distrusa prin incendiere de tatari in 1511 si refacuta in 1512 de Bogdan Voda cel Orb, fiul lui Stefan cel Mare, dar si aceasta a fost pustiita de turci si apoi mutata pe un damb, peste raul Rasca. Ultimele ruine ale ei au fost risipite in anul 1878.
Dupa 1989 Preotul paroh al comunei, intreprinde primele actiuni pentru reinfiintarea manastirii.
In 1994 Episcopul Vicar Gherasim Putneanul a sfintit locul pentru ridicarea bisericii, care s-a construit in anii 1995-1996 cu contributia enoriasilor din comunca si a altor multi binevoitori de pe alte meleaguri.