Initial, aici pare sa fi existat o sihastrie a Manastirii Bistrita, intr-un loc retras si indepartat, marginit la apus de muntele Pietrosul, la sud de dealurile Crucii si Grecului si Varnava la nord. O veche traditie consemneaza sosirea la Bistrita a monahului Iosif care, dupa un indelung pelerinaj prin Locurile Sfinte, se reintoarce in fruntea unui grup de anahoreti ce-l insotisera in anii petrecuti acolo. Dar nu dupa multa vreme, acest calugar Iosif si tovarasi sai se retrag in munti, adapostindu-se in scorburi si rugandu-se intr-o pestera printre stanci.
In partea de rasarit a orasului se intindea un cartier numit \"Bordeele\" din vechime, dupa casele saracacioase ale oamenilor nevoiasi ce il populau, in centrul caruia oborul atragea atat negustorii care umblau dupa mici afaceri si produse zootehnice cat si curiosii si petrecaretii ce se adunau aici la \"Duminica Mare\".
Pentru aceasta populatie logofatul grec Vogoride, care tinea mosia Darmanesti, a construit in 1795-1796 Biserica \"Sf. Neculai\", o biserica de mici proportii, din zidarie de piatra cu grosimea de peste 1,00 m, cu plan treflat si cu sanuri laterale usor proeminente fara a prezenta compartimentarea traditionala.
Pe locul unde se afla astazi Biserica \"Precista Mica\" (str. Sucidava) a existat probabil un mai vechi lacas de lemn ridicat la inceputul secolului al XVIII-lea sau chiar mai inainte. Constructia actualului edificiu a inceput in 1791 prin grija preotului Constantin (fiul preotului Ionita), iar biserica a functionat - cu un acoperamant provizoriu - pana in 1826, cand se termina zidaria. I s-a spus \"Precista Mica\" pentru a o deosebi de Precista Mare, ambele biserici avand acelasi hram. Abia in 1850 \"Precista Mica\" a primit hramul Intrarea in biserica a Maicii Domnului pe care-l pastreaza si astazi.
Biserica de lemn din Grinties, cu hramul \"Duminica Tuturor Sfintilor\", a fost ridicata in anul 1793 din barne de brad, avand plan cruciform si turnul-clopotnita deasupra pridvorului. Acoperisul de dranita subliniaza prezenta absidelor laterale si in mai mica masura pe cea a altarului, iar clopotnita, cu acoperamantul sau secundar, are un profil specific ce intregeste pitorescul monumentului.
Pe un mic platou de la marginea padurii ce acopera Muntele Petru Voda, in dreapta paraului Coroiu, se afla o alta biserica, ce poarta hramul \"Sf. Gheorghe\" si care a fost zidita intre anii 1762-1783 pe locul unui alt edificiu de lemn. In anul 1818 s-a înfundat pridvorul situat la apus, in axul longitudinal al constructiei si s-a ridicat o clopotnita de piatra in interiorul incintei, iar mai recent, dupa 1990, s-au marit dimensiunile bisericii si s-a refacut clopotnita.
Ridicata la inceputul secolului trecut (probabil în 1817), biserica de la Gura Vaii este caracteristica pentru varianta de ses a bisericilor de lemn din veacul al XVIII-lea, construite in spiritul vechiului stil moldovenesc, neafectat de influentele ardelenesti pe care le intalnim la Contesti.
Acest monument starneºte admiratia prin cateva caracteristici pe care numai in foarte rare cazuri le gasim reunite in arhitectura aceleiasi construcþii: folosirea exclusiva a lemnului, chiar si la imbinari, proportiile miniaturale de un impresionant echilibru, puritatea stilului si maiestria executiei.
Biserica este realizata in spiritul celui mai curat stil moldovenesc, pe trunchiul caruia s-au altoit cu deplin succes unele influente ardelenesti, lucru pe deplin explicabil daca avem in vedere transferul masiv de populatie, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, din Transilvania spre Valea Bistritei moldave
A fost construita în 1820 din barne pe soclu de piatra de catre obstea satului si constituie o creatie reprezentativa a arhitecturii populare religioase, remarcabilã prin eleganta si proportionalitatea ei.
Biserica \"Sf. Voievozi\" din satul Unghi (comuna Dragomiresti) se pastreaza in bune conditii, fiind construita din piatra si caramida intre anii 1821-1824 de cãtre Fanache Iordache si Gorgos Mancas.
