In evul mediu, activitatea economica a Romanului a fost strans legata si de existenta unei numeroase comunitati armene, ce si-a adus o importanta contributie la stimularea comertului si a productiei mestesugaresti sau la facilitarea operatiunilor financiare. In acest sens, Nicolae Iorga conchidea ca, in anul 1609, la Roman vietuiau mai mult de 500 de familii armene, cifra deloc neglijabila daca avem in vedere dimensiunile targului si numarul locuitorilor sai la acel inceput de veac XVII.
Si cum era firesc, comunitatea armeana din Roman s-a straduit sa-si asigure un lacas propriu de cult, preocupare ce s-ar fi manifestat inca din secolul al XVI-lea, daca acordam credit traditiei prin intermediul careia ne-a parvenit informatia cumpararii de la sasi a unei bisericute de lemn in anul 1355.
Trecand prin Roman pe la 1641, calatorul strain Petru Bogdan Baksic consemna ca ... in acest oras mai sunt inca sapte biserici ale romanilor sau moldovenilor, unele de zid si altele de lemn. Ceva mai tarziu, in 1656, Paul din Alep, care l-a insotit in Moldova pe Patriarhul Macarie al Antiohiei, nu mai mentioneaza o cifra exacta a bisericilor romanesti, dar nu poate sa nu observe ca ... la Roman se afla mai multe biserici de piatra.
Vechea biserica de lemn a fost inlocuita cu actuala biserica de zid intre anii 1747-1769. Edificiul are plan cruciform, cu absida altarului semicirculara dar cu cele doua abside laterale de forma dreptunghiulara. Ornamentatia fatadelor este asigurata de un brau median de profile liniare, o \"draperie\" de butoni si terminatii denticulare si un alt profil denticular sub cornisa.
Pe locul unde se afla astazi Biserica \"Precista Mica\" (str. Sucidava) a existat probabil un mai vechi lacas de lemn ridicat la inceputul secolului al XVIII-lea sau chiar mai inainte. Constructia actualului edificiu a inceput in 1791 prin grija preotului Constantin (fiul preotului Ionita), iar biserica a functionat - cu un acoperamant provizoriu - pana in 1826, cand se termina zidaria. I s-a spus \"Precista Mica\" pentru a o deosebi de Precista Mare, ambele biserici avand acelasi hram. Abia in 1850 \"Precista Mica\" a primit hramul Intrarea in biserica a Maicii Domnului pe care-l pastreaza si astazi.
In zona Complexului Episcopal se afla si Casa Iohann Simeon Brukner, ridicata inainte de anul 1818, cu o arhitectura in stil clasic si care a gazduit prima farmacie a orasului. Constructia se remarca prin etajul cu portic si fronton, dar mai ales prin ingenioasele solutii constructive care au permis amenajarea pivnitelor ca un prim nivel de locuire.
Face parte din categoria marilor ctitorii voievodale, fiind rodul evlaviei si stradaniilor Doamnei Ruxandra, vaduva lui Alexandru Lapusneanu, care a ridicat acest lacas de inchinaciune in anul 1569, pe locul altuia mai vechi. Lucrarile de constructie s-au desfasurat in prima parte a scurtei domnii a lui Bogdan Lapusneanu (1568-1572) si nimeni n-a banuit vreodata ce odisee avea de strabatut aceasta biserica in framantata infruntare a veacurilor.
In centrul orasului, pe strada Cuza Voda, unde s-au pastrat mai multe cladiri vechi si impunatoare, atrage atentia Casa Nevruzzi, unde a fost amenajat Muzeul de Istorie al orasului.
Construita probabil de catre Petru I Musat (1375-1391) spre sfarsitul domniei sale, cetatea de la Roman trebuia ss consolideze stapanirea asupra \"Tarii de Jos\" si sa extinda autoritatea statului feudal independent Moldova \"de la munte pana la mare\", asigurand - totodata - securitatea comertului pe vaile Siretului si Moldovei
In primii ani ai existentei sale muzeul a functionat in acelasi local cu Muzeul de Istorie. Spatiul afectat era insa mult prea restrans. Din 1970 Muzeul de Arta isi gaseste un sediu adecvat situat pe str. Mihai Eminescu, nr. 3, pus in valoare si de ambianta naturala generoasa. Este o cladire monument de arhitectura, construita la sfarsitul sec. al XIX-lea.
