Biserica fostei Manastiri Doljesti - zidita in 1774 de hatmanul Vasile Ruset si ieromonahul Dionisie Hudici, constituie unul dintre monumentele reprezentative pentru arhitectura religioasa a secolului al XVIII-lea, impresionand prin proportiile si frumusetea sa.
Biserica de lemn \"Sf. Parascheva\" din comuna Farcasa este in multe privinte asemanatoare cu cea din Galu. Intalnim acelasi plan trilobat, cu pridvor la sud si clopotnita deasupra, cu deosebirea (neesentiala) ca peretele vestic al pronaosului este drept, fara a mai fi rotunjit sau de forma poligonala cum se mai intampla in cazul altor monumente similare. Altarul este acoperit cu o bolta semicilindrica, iar naosul si pronaosul prezinta obisnuitele bolti din fasii curbe pe plan octogonal, sustinute de nervuri de lemn.
In satul Davideni din comuna Tibucani, Biserica \"Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul\" a fost ctitorita de Iordache Cantacuzino in anul 1774. Aceasta pastreaza caracteristici constructive tipice veacului al XVIII-lea si un interesant iconostas executat in anul 1859.
Este construita din barne de brad pe temelie de piatra, in stil specific moldovenesc, cu un plan trilobat, absidele laterale si cea a altarului, fiind usor pronuntate. Pridvorul de la sud si pronaosul ce prelungeste spre vest nava bisericii, sunt adaosuri ulterioare, ca si turla oarba cu acoperamantul bulbat, ce confera totusi mai multa suplete intregului ansamblu. Acoperisul de dranita, in doua ape, cu margini evazate, se rotunjeste la absidele laterale si cea a altarului, inchizandu-se in unghiuri drepte.
Pe teritoriul comunei Brusturi-Draganesti, catre limita nordica a judetului, merita mentionata Biserica de lemn din Grosi cu hramul \"Sf. Voievozi\". Ea a fost stramutata de la Manastirea Neamt in anul 1834 si are plan cruciform, facand parte din categoria bisericilor cu turn-clopotnita deasupra pronaosului.
Atestata documentar printr-un hrisov de intarire emis de Ieremia Movila la 11 aprilie 1598, Manastirea Topolita exista fara indoiala anterior acestei date, ctitorul sau fiind - dupa cum se deduce din informatiile existente - voievodul Petru Schiopul. Aici s-au mutat, probabil pe la 1550, calugaritele de la vechea Manastire Boistea, vatra monahala deja amintita intr-un document din 6 iunie 1446, si tot de aici va pleca Maica Olimpiada cu maicile sale pentru a pune bazele Manastirii Varatic în 1781-1785.
Fiind sat pe mosia Manastirii Neamt, Pipirigul a fost inzestrat cu un Paraclis in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, pe temelia caruia, in 1807, s-a ridicat Biserica "Sf. Nicolae". Construita din barne pe temelie de piatra, biserica avea initial forma de nava, fiind ulterior marita prin adaugirea pronaosului si pridvorului, iar in 1936 i s-a aplicat si tencuiala la exterior. Cele trei turle cilindrice de pe acoperis, situate deasupra naosului si altarului, individualizeaza profilul monumentului dar dauneaza proportionalitatii intregului ansamblu.
Aici a functionat o manastire de maici care si-au construit o bisericuta de lemn. Pe latura de sud-est a incintei actuale se mai vad si astazi urmele bisericii apartinand manastirii, marcate printr-o ridicatura de pamant, avand rol de protectie.
In anul 1778 se desfiinteaza manastirea iar biserica existenta, fiind probabil deteriorata, se inlocuieste prin grija boierilor Oprisan si Garcineanu in 1796-1804 cu o biserica de piatra si caramida, care se afla in functiune si astazi.
Deoarece la Sarata s-a ridicat o biserica noua, cu mult mai incapatoare, vechea biserica din lemn a fost stramutata recent, prin grija arhimandritului Ciprian Zaharia, staretul Manastirii Bistrita, pe locul vechiului Schit Cozla (Draga) care a ars. Dar fiind faptul ca biserica stramutata a suferit modificari fata de monumentul originar, vom vorbi la trecut despre acesta.
Monumentul era construit din barne de brad pe temelie de piatra si constituia un veritabil prototip al bisericilor de lemn moldovenesti din secolul al XVIII-lea, sintetizand intreaga armonie si frumusete a constructiilor de acest gen. Facea parte din categoria lacasurilor de cult cu planul trilobat si turnul-clopotnita situat deasupra pridvorului adaugit.
Traditia ne transmite ca ea a fost construita in 1783 de Ancuta Sturza pentru satul Muncel din tinutul Romanului. Stramutandu-se asezarea si ramanand izolata si nefolosita, biserica a fost adusa in satul Corni pe la jumatatea secolului trecut.
