In evul mediu, activitatea economica a Romanului a fost strans legata si de existenta unei numeroase comunitati armene, ce si-a adus o importanta contributie la stimularea comertului si a productiei mestesugaresti sau la facilitarea operatiunilor financiare. In acest sens, Nicolae Iorga conchidea ca, in anul 1609, la Roman vietuiau mai mult de 500 de familii armene, cifra deloc neglijabila daca avem in vedere dimensiunile targului si numarul locuitorilor sai la acel inceput de veac XVII.
Si cum era firesc, comunitatea armeana din Roman s-a straduit sa-si asigure un lacas propriu de cult, preocupare ce s-ar fi manifestat inca din secolul al XVI-lea, daca acordam credit traditiei prin intermediul careia ne-a parvenit informatia cumpararii de la sasi a unei bisericute de lemn in anul 1355.