Cativa sihasti s-au asezat aici in a doua juamtate a secolului al XV-lea si au intemeiat o mica pustniceasca, sunoscuta sub numele Raul de Mori. In prima jumatate a sec a XVii-lea calvinii i-au izgonit pe calugari din manastire.
Biserica din piatra ctitorita in sec al XIV-lea a fost transformata in grajd pe perioada comunista, ajungand intr-o stare de degradare totala. Obstea a trecut prin amri greutati ca sa-i poata reda adevaratul statut.
In trecutul indepartat, in zona a existat o sihastrie in amintirea careia s-a ridicat o troita, prezenta si astazi.
Initiativa infiintarii unui asezamant monahal in zona a avut-o familia gheorghe si Lidia Munteanu din Orastie. Unul dintre fii familiei este calugar la Sfantul Munte Athos, din Grecia.
Constructia bisericii a inceput in 1939 si s-a terminat in in 1973m an in care a fost sfintita la 4 noi.
Pana in 1992, biserica-catedrala a fost folosita ca biserica de mir. La initiativa PS Episcop Timotei al Aradului si Hunedoareim in 1992, s-a infiintat in incinta bisericii, unde sunt si cladirile-anexe necesare, un schit cu destinatie pentru maici.
Ridicarea bisericii a inceput la 22 mai 1999, an in care a fost si terminata, iar sfintirea a aviut loc la 23 oct 1999
In zona nu a exista viata monahala, dar la solicitarea credinciosilor din aceste locuri, Episcopia Aradului a aprobat, in 1992, infiintarea schitului cu destinatie pentru calugari. In luna aprilie 1998, pe locul sfintit in 1992 s-a inceput construirea bisericii, fiind terminata si pictata pana in 1999
Schitul s-a infiintat in anul 1999, la initiativa Episcopului Caransebesului, pe un teren donat cu acest scop. La 15 aug a fost pusa piatra de temelie si s-a turnat fundatia pentru o biserica avand dimensiunile de 20m lungime si 7 m inaltime
Terenul pe care s-a construit asezamantul i-a apartinut unui credincios din Brebu. Pe acest teren a existat un nuc care, in timpul unei ploi, a fost trasnit si proprietarul l-a taiat pentru a-l duce acasa. In nu s-a gasit o cruce pe care scria "Aici trebuie sa se ridice o manastire", ceea ce l-a determinat pe proprietar sa doneze terenul in acest scop.
Bisericuta a fost construitat la inaltimea de 1600m. Sfintirea a fost sfintita la 1 mai 1940. A fost renovata radical si a fost reinfiintata la 20 iul 1980. Ceva mai jos de biserica s-a construit si o cabana pentru deservirea vietuitoarelor de la schit
Schitul de lemn cu turla asezata pe un schelet metalicc, pentru a rezista viscolelo frecvente din zona a fost executat de arhitectul Gheorghe Raureanu in 1943.
Vizitat la 9 feb 1991 de Ieromonahul Porfirie Nica care adanc impresionat de frumusetea locului a solicitat aprobarea pentru a ridica aici un complex bisericesc.
Lucrarile au fost terminate in 1994, astazi este una dintre cladirilemai reprezentative de pe semenic.
La construirea tunelului de cale ferata, in 1872, s-a gasit o icoana miraculoasa reprezentant Sfanta Treime. Specialistii din Timisoara care au studiat-o, in 1965, au ajuns la concluzia ca seamana picturile din sec XVII-XVII, dar nu stiau daca este pictata ori colorata. S-a incercat stergerea acestei picturi, insa nu s-a reusit, s-a incercat repictarea ei, dar nu prindea alta vopsea, asa ca ramas in forma ei originala.
In 1929, Vasile Dragomir si sotia sa, Ana, credinciosi din Armenis, care au ramas fara copii(fiica lor s-a incecat in raul Timis, inaintea casatoriei cu un preot), au construit pe cheltuiala proprie, sapand in stanca, sfanta bisericuta(capela), icoana respectiva formand bolta ei. Aceasi familie, a ridicat, in 1930, o cladire mica pentru adapostirea vietuitoarelor si tot ea a ridicat clopotnita aflata mai sus, intre brazi.
