Manastirea Horaita
Prima mentiune documentara s-a consemnat in actul din 11 iulie 1428 emis de Cancelaria lui Alexandru cel Bun, care consfinteste trecerea bisericii Horaita in jurisdictia Mãnastirii Bistrita
In anul 1466 Stefan cel Mare da dispozitie ca cele doua sate de vanatori din jurul Cetatii de la Vaslui sa fie stramutate la manastirea Horaita, Curtea domneasca stabilindu-se in puternica cetate a Neamtului. Calugarii au parasit manastirea si s-au retras in padure la circa 800 de metri, punand bazele Schitului Horaicioara si nu se vor intoarce decat in anul 1518 cand cele doua sate de vanatori se retrag si se statornicesc in apropiere de Caciulesti, in localitatea numita Gura Vaii. Calugarii condusi de arhimandritul Chiriac, coborati de la Horaicioara, construiesc alta bisericã ce va dura pana in 1822, cand aceasta este demolata de Irinar Rossetti pentru a construi alta noua.