Cetatea bastionara din Alba Iulia a fost ridicata între anii 1714-1738, fiind considerata cea mai reprezentativa fortificatie bastionara de tip Vauban din tara noastra. Planul cetatii a fost întocmit de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti, sub conducerea generalului Stefan de Steinville, completata apoi de generalul Weiss.
Lucrarile propriu-zise la fortificatia de la Alba Iulia au început la 4 noiembrie 1715, când s-a pus piatra de temelie a bastionului Carol, dedicat împaratului, situat pe latura de nord a cetatii.
Constructie impunatoare, ridicata între 1921-1923, dupa planurile arhitectului D.Ghe. Stefanescu, sub conducerea inginerului T. Eremia, aici au fost încoronati suveranii României Mari la data de 15 octombrie 1922, catedrala purtand si numele de Catedrala Incoronarii.
Edificiul are forma de cruce greaca înscrisa, cu un pridvor deschis, în interior se patrunde printr-un pronaos dreptunghiular, cu trei unitati de boltire în segment de arc de cerc, un naos îngust si altar. Decoratia pictata în fresca este realizata în spiritul iconografiei traditionale de catre Constantin Petrescu.
Ridicata în secolul XIII, este cel mai valoros monument al arhitecturii medievale timpurii din Transilvania, îmbinând armonios elementele romanice cu cele gotice. Edificiul a fost conceput ca o basilica cu trei nave, transept cu trei abside semicirculare, turn peste careu si doua turnuri pe latura de vest, adaugându-se ulterior doua nave în zona transeptului.
Palatul se afla in apropierea Bibliotecii Bathyaneum si a apartinut contelui Apor, si a fost ridicat in a doua jumatate a secolului al XVII-lea. La inceputul secolului al XVIII-lea si-a avut aici resedinta contele de Steinville, comandantul trupelor austriece, tot acum cladirii fiindu-i aduse adaugiri, excelente portaluri interioare decorate in stil baroc.
Palatul arhiepiscopiei romano-catolice se afla in partea de sud-vest a cetatii si a fost construit intre secolele XVII-XIX, suferind numeroase modificari in decursul timpului. Cladirea imbina armonios elemente ale stilului renascentist tarziu cu cele baroce, observate prin sobrietatea constructiilor.
In acest edificiu si-a avut resedinta Mihai Viteazul in vremea primei uniri politice a tarilor romane, fiind distrus in urma invaziilor turco-tatare.
In cronicile straine palatul aparea ca un edificiu foarte luxos, impodobit cu fresce, scari de marmura, cladirile fiind grupate in jurul a doua curti patrate. Imediat dupa caderea Ungariei sub turci, aici s-a asezat sotia lui Ioan Zapolya, Isabella.
Fosta biserica a trinitarienilor, ridicata in stil baroc, edificiul a fost modificat in interior in anul 1780, in vederea destinatiei actuale, aceea de biblioteca, de catre episcopul Ignatiu Bathyani(1741-1798), episcop al Transilvaniei si bibliofil pasionat.
In anul 1792 este infiintat aici primul observator astronomic de pe teritoriul tarii noastre.
