Cetatea Giurgiu
Se credea că cetatea Giurgiu a fost ridicată în secolul XIV de către genovezi, la unul dintre principalele vaduri ale Dunării de Jos. Aserţiunea se baza pe supoziţia că numele ar fi fost un derivat de la San Giorgio, patron al Genovei (A. T. Laurian, Istriana..., p. 67; B. P. Hasdeu, San Giorgio si Calafato, în "Columna lui Traian", I ,nr. 57, 1870; N. Bălcescu, Istoria românilor supt Mihai Voda Viteazul, în "Opere", vol. II, Bucuresti, 1953, p. 122; C. Bolliac, Memoires pour servir a l'histoire de la Roumanie (Provinces Danubiennes), Paris, 1856, p. 23.). S-a stabilit ulterior că afirmaţia era nefondata, iar N. A. Constantinescu (N. A. Constantinescu, Cetatea Giurgiu - originile si trecutul ei, extras din AAR, seria II, tom XXXVIII « Memoriile sectiunii istorice », Bucureşti, 1916.) a propus derivarea numelui de la "un întemeietor de sat cu numele de Jurj, Giurge sau Giurgiu" (ibidem, p.486 şi urm.).
Catedrala Giurgiu
Lucrările zidirii din temelie au început în anul 1847, terminându-se în anul 1852 prin grija şi munca neobosită a întregii suflări creştine din acest oraş. Fiind sub ocupaţie musulmană până în anul 1829 când, prin Tratatul de la Adrianopol, şi oraşul Giurgiu a fost scos de sub dominaţie turcească, permiţându-se construirea de locaşuri de închinare şi rugă deasupra solului, până atunci fiind permisă executarea lăcaşurilor pentru închinare numai în pământ şi fără clopote.
Padurea Cascioarele
Rezervatie naturala. Padure de foioase (stejar) ce are o suprafata de 5.000 ha.
Padurea Fantanele
Rezervatie naturala (forestiera). Padure alcatuita predominant din tei, in amestec cu garnita, cer, etc., care este parte componenta a rezervatiei Comana. Are o suprafata de 100 ha si 60 ha pentru protectia lacramioarelor .
Padurea Manafu
Declarata rezervatie forestiera in 1954, are o suprafata de 278 ha, fiind alcatuita din stejar brumariu in amestec cu cer, garnita si salcam plantat. Dintre arbusti sunt prezenti porumbarul, paducelul etc. Stratul ierbaceu este alcatuit din brebenei, bujor romanesc, s.a.
Biserica Adormirii Maicii Domnului
Monument istoric si de arhitectura religioasa. A fost construita in sec. XVII
Biserica din lemn
Monument de arhitectura populara religioasa. Construita in sec. XIX, monumentul este apreciat de Nicolae Iorga drept o constructie rara.
Biserica din zid
Monument istoric si de arhitectura religioasa. Întemeiata in anul 1431, a fost renovata in 1725 si 1753. În biserica se pastreaza pietre funerare din sec. XVI, intre care piatra de mormant a stolnicului Neagoe, datand din anul 1504. A apartinut fostei manastiri Cascioarele.
Biserica din zid Sf. Nicolae
Monument istoric si de arhitectura religioasa. Ctitorie din 1521 a marelui vornic Draghici Vintilescu, a suferit adaugiri in sec. XVII-XIX, astfel incat edificiul initial a devenit altarul noului monument. Biserica a apartinut fostei manastiri Strambul.
Biserica Sf. Voievozi
Monument istoric si de arhitectura religioasa. Biserica, construita in anul 1644, este ctitorie a doamnei Elena (sotia lui Matei Basarab si sora lui Udriste Nasturel). A fost renovata in anul 1833 de catre printul sarb Milos Obrenovic.
