Incepand cu 1948 statiunea a cunoscut o dezvoltare sustinuta, devenind o statiune de rang national, cu regim permanent, recomandata pentru tratamentul durerilor reumatismale degenerative (artroza, poliartroza, spondiloza etc.), al bolilor inflamatorii (spondilita) si diartrozelor (tendonita, tendomiosita, periartrita scapulohumerala), al bolilor sistemului nervos periferic (pareze, paralizii), precum si pentru tratamentul unor boli asociate (ginecologice, respiratorii, ORL, dermatologice, obezitate etc.).
A fost construita intre anii 1364-1370 de Sf Nicodim, cu cheltuiala voievodului Tarii romanesti Vladislav I. A fost refacuta de Radu cel Mare in jurul anului 1500 si apoi in 1689 de Cornea Brailoiu, dupa care a aramas in parasire.
S-a reinfiintat in 1990
Piatra de temelie a bisericii acestui asezamant s-a pus la 15 mai 1905. Desi biserica s-a terminat doar in trei luni, sfintirea ei s-a facut deabia in 1907
In 1933 s-a zidit o cladire pentru ateliere de tesut covoare
In urma decretului 410/1959 atelierul a trecut in proprietatea statului si manastirea a fost desfiintata.
Asezamantul monahal a fost reinfiintat la 1 iulie 1990 si s-au facut demersuri prentru retrocedarea atelierelor
Dupa traditie si toponimul "Valea Calugarilor" a fost ctitorie calugareasca, veche de secole.
Zidirea actualei biserici s-a inceput in 1860. Slujba de sfintie a lacasului s-a facut la 1 oct 1861
Ultima restaurare s-a facut in 1965 insa in urma cu cativa ani s-a produse in urma unui trasnet, un mare incendiu, care a mistuit cladirile anexe.
Este ctitoria familiilor Ion Radulescu, Gh Sorescu, N Caniceanu si a monarhului Nimfodora Gherghelescu. Temelia asezamantului a fost pusa in 1949.
Manastirea nu are proprietati, nu are venituri, este ajutata de credinciosi si de centrul eparhial
In 1449, oamenii cultivati, fruntasii Carasebesului si negustorii au hotarat zidirea unei biserici. Se crede ca a fost folosita ca biserica de mr, dar si ca manastire, caci pe malul opus al Ierugii a existat in secolul al XVI-lea o manastire pentru calugari. In 1738, preotul Ioan Popescu spune ca biserica ar fi fost stricata de turci, a fost sfintita din nou in 1796.
Biserica a fost construita in perioada 1976-1979, si s-a dat in folosinta la 26 oct 1980. Construita pentru nevoile seminarului, dupa reinfiintarea Episcopiei Caransebesului, biserica funcitoneaza dupa 1995 in regim de manastire.Aici is fac practica liturgica elevii Seminarului si studentii teologi, Este folosita si pentru servicii religioase ale personalului monahal din Episcopie
Schitul s-a infiintat in anul 1999, la initiativa Episcopului Caransebesului, pe un teren donat cu acest scop. La 15 aug a fost pusa piatra de temelie si s-a turnat fundatia pentru o biserica avand dimensiunile de 20m lungime si 7 m inaltime
Terenul pe care s-a construit asezamantul i-a apartinut unui credincios din Brebu. Pe acest teren a existat un nuc care, in timpul unei ploi, a fost trasnit si proprietarul l-a taiat pentru a-l duce acasa. In nu s-a gasit o cruce pe care scria "Aici trebuie sa se ridice o manastire", ceea ce l-a determinat pe proprietar sa doneze terenul in acest scop.
